Tuesday 18 February 2014

Cine a băgat pârțu-n fundu’ satului?

În ziua de azi nu mai poți trăi, așa, oricum vrei tu. Trebuie să te încadrezi în noile canoane. Așadar se impune de la sine să ai un număr corespunzător de vizite la Spa, prezențe la evenimente (să fii văzut), cont de Facebook updatat la zi cu fotografii și statusuri cu rezonanță, iar lista se poate continua și modela în funcție de statutul social. 

Să luăm spre analiză Facebook-ul. Toate-s bune și frumoase: poze, statusuri, concedii, glume... Asta până au intrat pe fir mojicii. N-a durat mult și s-a terminat cu Edenul virtual. Încet și pe nesimțite, și-a făcut loc prostia și răutatea. Pe vremuri se spunea că s-au înjurat „ca la ușa cortului”, iar acum se crează noi expresii cum ar fi: „s-au bălăcărit ca pe Facebook”. Pur și simplu s-a petrecut un transfer din real în virtual.

De exemplu, am fost săptămâna trecută la țară și m-am distrat copios, când am luat pulsul uliței. Vecinele mele, dușmance de moarte de când au făcut diverse schimburi de bărbați între ele, s-au întâlnit pe uliță și să vezi urlete:

- Ai fa, te-mpreteniși cu Lică a lu’ Cotor? zise Neta a lu’ Doaică.

- Da’ ce fa, numa’ ție să-ți dea liche de-ăia! zise Geta lu’ Înțepenitu’.

- Las’ că-mi trec eu pretinii la secret, să nu mai împărțim licheurile!

- Și eu îți dau block, fă!

- Ce bloc, fă? Tu n-ai bani de-o garsoniera!

- Nu de-ăla, fă proasto, block cu k de la kară-te, adică te blochez!

- Bloca-te-ar boala de mimoză virtuală! Arză-te-ar virusu’ lu’ Kaspersky!

Le-am lăsat pe fete în drum, să-și continue schimbul de „cultură”, iar eu am pornit spre mătușa Dorina, că n-o mai văzusem de la Crăciun. Ajunsă acolo, am dat din nou de mrejele Facebook-ului. Fata ei cea mare, Adina, avea și ea cont și urmărea îndeaproape mersul satului. Mătușă-mea, băgăcioasă și curioasă din fire, arunca pe lângă Adina câte-o ocheadă și se dădea interesată.

-Ia vezi, fa, ce-a mai gătit a lu’ Pandele, că mi-a rămas ceaunu-n pană de idei.

-Lasagna, răspunse fata prompt. 

Se vede treaba că era cu status-urile la zi.

-Da’ ce, musacaua nu mai e bună? zise Dorina sictirită. Mă duc să curăț deja cartofii. Auzi, lăzania mă-sii, las’ că le arăt eu mâncare adevărată, musaca! plecă mătușica, bombănind.

Am lăsat-o pe mătușa Dorina să pună de musaca și am plecat înapoi spre casă. Pe drum m-am întâlnit cu Violeta, fostă parteneră de lansat camera de tractor pe gârlă.

- Hai să ne vedem pe seară la poartă, să mai povestim! zic eu entuziasmată.

- Diseară nu pot. Am dat join la eventu’ lu’ Nicu a lu’ Prăjină. Scoate prima pâine din cuptorul cel nou. I-am promis că dau like la poză și share. A zis că dacă-l ajut să strângă 1000 de like-uri își deschide brutărie în sat și pe mine mă pune manageră de calitate la malaxor, zise ea plină de speranță.

I-am urat succes și m-am retras la mine acasă, deoarece, dacă voiam să comunic cu cineva, trebuia să mă conectez la rețea. Nu mai poți să vorbești cu nimeni ca de la om la persoană. Au fugit toți în online.

Uite așa s-a infiltrat Facebooku’ și la sat mai rău ca pârțu-n fundu’ omului, după ce mănâncă fasole fiartă într-o singură apă. Curg like-urile, comment-urile și block-urile pe net mai rău ca apa de pe gârlă.

Ca să-mi revin, după vizita mea la țară, mi-am dăruit o zi de Spa la capitală. Am dat si eu un check-in din saună, că cică așa dă bine la imagine. Să ne relaxăm deci!





3 comments:

  1. Deci, şefa, unde-i comentariul meu primordial? :)

    PS: Scoate verificarea, că m-ai omorât!

    ReplyDelete
  2. Văd că n-a apărut comentariul. Nu-i nimic. Măcar ai scos verificarea de"roboţi".

    ReplyDelete
  3. Gata, șefu' am rezolvat. Fii binevenit! Ai liber la comentarii.

    ReplyDelete