Sunday 23 February 2014

Cuvântul miere și cuvântul fiere


Adesea atingem viețile oamenilor din jurul nostru, dar cât de conștienți suntem de acest lucru? Un gest mic, o privire, o vorbă, o simplă atingere, o îmbrățișare, un dar, un cuvânt scris ori o mângâiere la momentul potrivit poate răsturna o situație, crea o senzație ori schimba o viață, uneori. Ai numărat vreodată persoanele care au avut impact în viața ta? Ai fost conștient de amprenta, pe care tu ai lăsat-o în viața cuiva, fie că a fost negativă, fie că a fost pozitivă? Când ai lăsat pe cineva să treacă înaintea ta în trafic, de exemplu? I-ai zis vreo două vorbe „rupte din Rai” sau i-ai privit manevra senin și împăcat?

Câte cuvinte ai aruncat din întâmplare sau din furie, pe care apoi nu ai știut cum să le retragi? Odată aruncate în eter, rămân și produc efecte, uneori fără să știi, dar de cele mai multe ori vin înapoi ca un bumerang și te lovesc înzecit. E ca atunci când dai cu bățul în baltă și ai senzația că te-ai răcorit, dar când te uiți în oglindă ești stropit din cap și până în picioare. Atunci îți dai seama că „răcoreala” ta a lăsat urme și că mai bine foloseai bățul pe post de sprijin în timp ce priveai balta.

Mă întreb care din ele lovește mai rău: vorba sau palma?

În altă ordine de idei, dacă acel cuvânt pe care ai vrea să-l spui, îl înghiți din motive de politețe sau pentru că îți impun circumstanțele, te roade până la epuizare. Îl păstrezi și-l repeți în minte obsesiv până când, într-o bună zi, îl scapi cuiva care nu-l merită.

Îmi amintesc de ,„Cuiele” lui Pop Simion. Dacă ai bătut un cui, chiar de-l scoți cu un „iartă-mă” ori cu o faptă bună, tot rămâne gaura. Când, cum și ce cuvinte folosim astfel încât să nu ne afecteze nici pe noi, dar nici pe ceilalți? Unde este echilibrul în care să te simți confortabil?

Nu degeaba ne-o fi dat Dumnezeu două urechi și doar o gură. Întreabă și ascultă înainte de toate. Dacă totuși ai ceva de spus, spune ceva frumos sau ceva care să ajute. Bucuria celui care te-a ascultat e mare, dar mai mare va fi bucuria ta, nevăzută și neștiută de nimeni, pentru că ai atins un suflet.

Și încă ceva: nu te lăuda cu asta. Dacă poți să ajuți, fă-o în tăcere, deschide gura numai dacă îi îndemni și pe alții să vină în ajutor.

Dacă nu te poți abține din a biciui cu vorba, nu te strădui, îți faci rău, iar în situațiile de stres tot o scapi . Dacă vrei totuși să-ți depășești nivelul, fă-o prin devenire treptată, prin înțelegere. Nu te purta ca o lămâie vopsită în portocaliu, întrucât mai devreme sau mai târziu sucul din tine va arăta ceea ce ești: o acritură.

Fii bun, bagă niște miere pe conducte, apoi pune de-o limonadă. Va veni și timpul când îi vei prinde gustul.

Te aștept și eu cu una!



Fotografiile au fost luate de aici si se aici

No comments:

Post a Comment